Riscul de formare a cheagurilor de sânge în timpul și după sarcină: Care sunt simptomele și cum le putem preveni?

În primul rând ar trebui să stabilim niște termeni pentru a nu apărea confuzii.

Când ne referim la ,,cheag de sânge’’ ne referim la o masă de sânge care se lipește împreună, coagulează și formează o structură caracteristică.

Cheagurile apărute prin sângerări pe cale vaginală (indiferent dacă apar înainte, în timpul sau după sarcină) sunt diferite de cheagurile apărute după alte tipuri de sângerări întrucât conțin si țesut endometrial și mucus. Sunt persoane care au în perioada menstruației astfel de manifestări în mod obișnuit, dar cheagurile pot să apară și în sângerările din timpul sarcinii, post-partum sau diferite afecțiuni ginecologice sau hematologice.

Pe de alta parte, cheagul apărut după o tăietură, de exemplu, nu conține decât material component al sângelui (material hematic, trombocite, factori de coagulare, fibrinogen).

Atunci când un cadru medical se referă la o persoană însărcinată și afirmă că are un risc de formare a cheagurilor de fapt se referă la o afecțiune numită tromboză venoasă. Această afecțiune constă în formarea, în interiorul vaselor de sânge, a unor cheaguri foarte mici, dar periculoase, ce pot bloca trecerea sângelui prin vasele mai mici.

Tromboza venoasă sau boala trombotică poate aparea atât la femei cât și la bărbații cu anumite afecțiuni cum sunt: bolile genetice, trombofiliile, bolile hematologice, boli cardiologice, hipertensive sau aritmice, diabet, etc.

Care sunt factorii de risc?

La femeile însărcinate factorii de risc sunt:

  •  luatul excesiv în greutate în sarcina ( normal, în sarcina, surplusul ponderal nu trebuie să depășească 9 – 12 kg până la termen) obezitatea,
  • fumatul,
  • sedentarismul,
  • predispoziția familială,
  • boala varicoasă,
  • anumite afecțiuni: renale, diabetul sau diabetul indus de sarcină, hipertensiunea preexistentă sau indusă de sarcină, aritmiile cardiace, sindroamele valvulare cardiace și nu în ultimul rând boala varicoasă.

Semnele și simptomele bolii trombotice/ tromboembolice sunt aceleași atât în sarcină cât și în post-partum sau în afara sarcinii:

  • Durere intensă la nivelul unui membru însoțită de creșterea temperaturii,
  • roșeața la nivelul vasului de sânge care ulterior devine violaceu si tumefierea regiunii respective.
  • Uneori se însoțește și de fenomene de amorțeală locală.

În cazurile grave, atunci când sunt afectate de tromboză organele vitale (creierul, inima, plămânul) apar manifestări generale ca: cefaleea localizată, durerea precordială, junghiul toracic însoțit de respirație dificilă, dureroasă, de senzația de constricție la nivel toracic, urmate de dificultăți de vorbire și/ sau orientare, vedere încețoșată, amețeli și/ sau leșin, amorțeală sau paralizia feței sau a unui membru.

Cum prevenim apariția cheagurilor?

Dacă ești însărcinată sau ai născut recent, există câteva lucruri pe care le poți face pentru a preveni apariția cheagurilor de sânge. Mișcarea poate ajuta la prevenirea apariției cheagurilor. Este recomandată plimbarea ușoară, dar nu și ortostatismul prelungit (pozitia in picioare mai mult de 1 ora) sau statul la pat sau în fotoliu.

Un alt lucru important este o dietă echilibrată cu aport de fructe și legume, cu alimente fără zaharuri și conținut scăzut în grăsimi, cu aport suficient de lichide, dar fără băuturi carbogazoase cu conținut ridicat de zahăr.

La persoanele cu boală varicoasă se recomandă ciorapi elastici speciali precum și tratament local cu geluri cu heparină. În cazuri speciale se face profilaxia trombozelor cu soluții de heparină injectabilă.

În situațiile în care, cu toată profilaxia, apar simptome ca și cele descrise, mai înainte trebuie să vă adresați de urgență medicului sau celei mai apropiate unității spitalicești, în vederea instituirii terapiei de specialitate. Acest lucru este necesar pentru a evita apariția unor complicații grave.

Incompatibilitatea Rh în timpul sarcinii: Ce trebuie să faci în această privință?

Dintre numeroasele teste pe care o femeie însărcinată le va face în timpul sarcinii, testele simple de sânge sunt cu siguranță printre ele. Prin intermediul unui astfel de test se determină grupa sanguină a femeii însărcinate și bineînțeles, factorul Rh al acesteia.

Vom ajunge la importanța analizelor de sânge în timpul sarcinii, dar deocamdată, să ne uităm mai atent la factorul Rh. Ce este atât de special în legătură cu acesta și de ce este important?

Factorul Rh: O proteină importantă pe care o avem cu toții

Factorul Rh se găsește în unele globule roșii. Nu toți oamenii sunt purtători ai acestei proteine, dar cei care sunt purtători ai acesteia au o grupă de sânge numită Rh pozitiv. Cei care nu o poartă, au o grupă de sânge Rh negativ. Fiecare dintre noi moștenește această proteină de la părinții noștri biologici,…. dar când, cum și de ce pot apărea complicații în timpul sarcinii din cauza ei?

Incompatibilitatea Rh și posibilele complicații

Cum afectează anticorpii anti-Rh fătul?

Incompatibilitatea Rh în sarcină apare atunci când o femeie însărcinată cu grupa sanguină Rh negativ poartă un copil cu grupa sanguină Rh pozitiv. Tipul diferit de factor Rh al copilului este cel care provoacă incompatibilitatea Rh. Grupa sanguină Rh-negativă a mamei consideră celulele Rh-pozitive ale copilului ca fiind o substanță străină și le atacă. Cum? În timpul sarcinii, anticorpii anti-Rh existenți la mamă pot traversa placenta și ataca celulele roșii ale fătului putând cauza o formă severă de anemie, în care globulele roșii sunt distruse mult mai rapid decât pot fi produse altele noi (anemie hemolitică). Rolul globulelor roșii este să transporte oxigen la fiecare celulă din corp. Când eritrocitele sunt în număr redus, acest lucru nu se mai întamplă. În anumite cazuri, fătul sau nou-născutul pot deceda din cauza anemiei severe. De asemenea, incompatibilitatea de Rh poate cauza icter la nou-născut. 

Dacă ești Rh negativ și partenerul tău este Rh pozitiv, ar trebui să fie în regulă la prima sarcină. Cu toate acestea, dacă ești la a doua sau a treia sarcină, ar trebui să vorbești cu medicul tău. De asemenea, este posibil să trebuiască să faceți un test, numit test Coombs indirect. Cu o simplă probă de sânge, cadrele medicale vor determina dacă ai incompatibilitate Rh cu copilul tău.

Ce se întâmplă dacă există anticorpi anti-Rh?

Dacă sunt identificați anticorpi se va efectua dozarea acestora, iar titrul va fi monitorizat la intervale stabilite în funcție de valoarea primei determinări și de dinamica titrului de anticorpi. De asemenea, medicul obstetrician va indica urmărirea stării de sănătate a fătului prin efectuarea anumitor investigații. Medicul va determina conduita în astfel de sarcini cu risc, în funcție de mai mulți parametri (titrul de anticorpi la prima determinare, dinamica acestora, starea fătului, rezultatele anumitor investigații, etc.).

Monitorizarea ecografică a apariției anemiei fetale se va face de medici ginecologi specializați în ecografie fetală și medicina materno-fetală și constă în efectuarea unei ecografii Doppler pe artera cerebrală medie a fătului, care stabilește dacă fătul are anemie sau nu.

În cazul în care ai Rh-ul negativ și nu sunt prezenți anticorpii anti-Rh, atunci vei primi probabil o serie de două injecții cu imunoglobulină Rh. Prima în jurul celei de-a 27-a săptămână de sarcină, iar cea de-a doua în termen de 72 de ore după naștere dacă fătul se dovedește a fi Rh pozitiv. Aceste injecții ar trebui să te protejeze în sarcinile ulterioare, dacă alegi să le faci. Acest lucru include, de asemenea, dacă ai avut un avort spontan în prima sarcină, deoarece organismul tău îl consideră ca fiind o primă sarcină.

Dacă ești o viitoare mamă cu grupa sanguină Rh negativ, liniștește-te. Poți avea în continuare un copil sănătos chiar dacă ai incompatibilitate RH. Cel mai bine este să te informezi cu privire la grupa de sânge a ta și a partenerului tău și să lași personalul medical să se ocupe de restul.

Îngrijirea prenatală este extrem de importantă și poate preveni posibile complicații mai târziu în sarcină. Incompatibilitatea Rh este aproape complet evitabilă, iar tu și copilul tău ar trebui să fiți bine.

Cât de mult ar trebui să “lovească” bebelușul meu și când ar trebui să fiu îngrijorată?

Felicitări mămică! Ai pornit în dificilul și fascinantul drum de a transforma în om mare 2 celule.  

În următoarele 9 luni viața ta, corpul tău și cam tot ce te înconjoară vor căpăta o altă semnificație. Știu că acum poate ești un pic speriată, dar încă nu ai descoperit cât de curajoasă ești TU defapt.

Aștia micii au tendința de a se impune, de a-și face simțită prezența de foarte mici, adică cam de pe la 6 săptămâni, când dotorită hormonilor secretați în timpul sarcinii, deja ai un miros mai fin decât al unui parfumier francez făcându-te să vizitezi baia mult mai des pentru a returna ce ai reușit să mănânci cu mari eforturi.

Dar ceva tratament pentru toate episoadele astea de greață și vărsături nu există?

Ei bine putem încerca să selectăm alimentele care ne priesc, de regulă : fructe, iaurt, fresh-uri. Important este să ne hidratăm bine și aceste episode de greață și vărsături sunt considerate normale atâta timp cât nu devin mai frecvente de 3-4/zi și pentru o perioadă prelungită de timp de peste 2 săptămâni, făcând imposibil chiar consumul de lichide. Cam pe la 13 săptămâni de sarcină ar trebui ca aceste stări de greață și vărsături să se termine. Dacă totuși ele persistă, investigații suplimentare sunt necesare.

Când este normal sa încep să simt mișcările lui bebe?

Dacă ați mai fost însărcinată, după 13 săptămâni copilul fiind cam cat o mandarină, având 7cm și aproximativ 25 de grame este posibil să-și facă simțită prezența sub forma unei senzații de “mișcă ceva”, mici atingeri precum ale unui pește în acavariu ori senzația de fluturi.

Dacă sunteți la prima sarcină este posibil să aveți parte de această primă interacțiune mamă-făt între 16-18 săptămâni când bebe poate cântări și 200g, dar nu exsistă o dată fixă când trebuie să percepi aceste mișcări așa că nu te stresa suplimentar și cu acest lucru.

Cât de des trebuie să miște? Dar oare nu mișcă prea des?

Nu există stabilit un număr fix de mișcări pe care trebuie să le simți. Acestea depind de activitate ta (de regulă se simt când stați întinsă în pat relaxată) și de activitatea lui bebe (având și ei nevoie de timp să doarmă). Dar vrând să te pregătească pentru militaria ce urmează se apucă de dansat în burtica ta cam când ai vrea tu să dormi după ora 21. Dacă simți în medie o mișcare pe ora este fantastic și nu exsistă nici o afecțiune în care bebe să miște prea mult, deci prea activ nu e de rău.

Dar daca nu mai simt mișcările ce pot să fac? 

Dacă a trecut o perioadă mai lungă în care nu ați resimțit miscările fătului luați legătura cu medicul dumneavoastră obstetrician care vă va liniști imediat cu o scurtă ecografie ori cu un traseu cardiotocografic.

Când ne apropiem de naștere mișcarile devin mai rare, dar mai ample, “kung fu“ adevărat uneori datorită forței aplicate de piciorușe în ficatul tău, pot fi dureroase nu poți decât să iți notezi și să te “răzbuni” după ce se naște.

Dar dacă se întoare cu capu în sus de la atâta mișcare? 

În trimestrul 1 și 2 le dăm voie să se foiască cum vor ei nu are importanță apoi de regulă pe la 35-36 de săptămâni îl găsim pe bebe cu capul orientat în jos pentru ca asta îl ajută să se nască mai ușor și spațiul restrâns nu-i mai permite să se rotească, nu te mai gândi tu mami la asta, este în grija noastră să-i localizăm poziția când naștem.

Hai curaj mamică! Așteptăm întrebările tale să nu-ți fie teamă căci nu ești singură!

Cu drag,
Al Vostru Dr. Hristea Răzvan

Naștere prematură: Ce trebuie să știi despre nașterea prematură?

Nașterea prematură este considerată nașterea unui nou născut înainte de 37 săptămâni. Aceasta poate să fie spontană sau declanșată de către medic în cazul unor probleme legate de sarcină, ce nu suportă amânare.

Dacă ești luată prin surprindere de un travaliu care debutează spontan, anunță imediat medicul tău pentru a lua cele mai bune decizii. Atunci când nașterea este iminentă până la 34 săptămâni, travaliul nu poate fi oprit, dar ar putea fi întârziat în vederea maturării pulmonare fetale prin administrare de corticosteroizi. Acest pas este foarte important pentru adaptarea bebelușului la naștere, scăzând riscurile prematurității.

Care sunt cauzele nașterii premature?

De cele mai multe ori, nu se pot stabili cu precizie, fiind vorba de un cumul de factori. 

Adesea, infecțiile vaginale sau urinare pot determina ruperea prematură a membranelor, de aceea acestea trebuie cunoscute și tratate. 

O altă cauză este colul scurt, incontinent, o afecțiune ce poate evolua către declanșarea nașterii premature indiferent de metodele terapeutice aplicate. Este important să ții cont de toate indicațiile medicului tău, pentru a evita sau amâna momentul nașterii.

Sarcina multiplă sau intervalul scurt între sarcini, sub 6 luni, reprezintă de asemenea cauze de naștere prematură. Fă-ți toate investigațiile recomandate, evită efortul fizic susținut, stresul și oboseala și ajută-ți organismul cu un complex de vitamine și minerale, astfel încat să ai tot suportul pentru o sarcină sănătoasă.

Alți factori de risc pot fi chiar obiceiurile fiecăruia, precum fumatul sau consumul de alcool. Trebuie să știi că acestea nu sunt permise în sarcină și că pot asocia probleme atât pentru mamă, cât și pentru nou născut.

Copiii născuți prematur au nevoie de îngrijiri speciale?

În funcție de momentul nașterii, bebelușii prematuri au un timp individual de adaptare și trebuie să ținem cont că aceștia necesită îngrijiri într-o unitate de terapie intensivă neonatală. Problemele ce pot apărea sunt legate de modificări ale respirației sau frecvenței cardiace, de menținerea temperaturii corpului sau dificultăți de alimentație. Nu se poate ști încă de la naștere cum va evolua bebelușul prematur, astfel că trebuie să ai răbdare și să asculți personalul specializat care îi oferă cele mai bune îngrijiri.

Așa cum nou născutul prematur are nevoie de timp pentru adaptarea la mediul înconjurator, asa și mămicile care au născut prematur au nevoie de susținere pentru recuperare.

Pot apărea stări de preocupare, frică sau supărare în postpartum, de aceea este important ca mama sa nu se învinuiască pentru cum s-au desfășurat evenimentele și să fie încurajată că a depus toate eforturile pentru o sarcină normală. 

Sângerarea în timpul sarcinii: Când ar trebui să fiu îngrijorată?

Dacă ești însărcinată și observi o cantitate mică de sânge pe lenjeria intimă… Încearcă să nu intri în panică. Este destul de obișnuit să ai sângerări în timpul sarcinii și nu este întotdeauna un semn că ceva este în neregulă cu bebelușul tău.

Da, sângerările vaginale în sarcină sunt mai frecvente decât crezi și au multe cauze. Unele sunt destul de grave, în timp ce majoritatea sunt inofensive și nu ar trebui să provoace îngrijorări. Știm că vederea sângelui pe lenjeria intimă este neplăcută, dar asta nu înseamnă întotdeauna că este ceva în neregulă. Cu toate acestea, dacă observi sângerări vaginale în timpul sarcinii, cel mai bine este să te consulți cu medicul tău și să faci o programare. Mai bine să fii în siguranță decât să-ți pară rău, nu?

Cauzele sângerării în primul trimestru de sarcină sunt:

  • Sarcina ectopică (extrauterină);
  • Sângerarea de implantare – apare după aproximativ 10-14 zile de la fecundare, în momentul în care ovulul se atașează de stratul intern al uterului.
  • Avortul spontan;
  • Sarina molară – o condiție rară, în care, după fecundație, se formează în interiorul uterului o masă anormală de celule, în locul embrionului;
  • Anumite infecții la nivelul colului uterin;

Sângerările mai pot să apară și din cauza unor leziuni de la nivelul colului uterin sau chiar a unui cancerul cervical.

O altă cauză de sângerare în prima parte a sarcinii este  Hematom subchorial  (scurgeri maronii cu cheaguri în timpul sarcinii)

Adesea, hematoamele sunt asimptomatice. În alte situații, în schimb, acestea pot fi o cauză de sângerare vaginală în primul trimestru de sarcină.

Modul de sângerare poate fi diferit și în cazul hematomului, uneori fiind posibil un aspect de cheag de sânge (scurgeri maronii cu cheaguri în timpul sarcinii), apărut ca urmare a desprinderii de peretele uterin. Alteori, aspectul poate diferi sau sângerarea poate fi insesizabilă.

Sângerări în a-2 a jumătate a sarcinii

În a-2a jumătate a sarcinii sunt 3 cauze mari de sângerare:

  • Placenta previa:

În timpul sarcinii, placenta se dezvoltă în interiorul uterului, oferind oxigen și substanțe nutritive bebelușului. În unele cazuri, placenta nu este poziționată corect și pot să apară complicații.Acest tip de placentație , poartă numele de placenta previa

  • Dezlipirea de placentă normal inserată
  • Ruptura uterina, o condiție rară, însă amenințătoare de viață, în care uterul se rupe la nivelul cicatricei de la o cezariană anterioară.

De asemenea se pot întâlni sângerări în sarcină, în proximitatea momentului nașterii. Acest semn indică momentul intrării în travaliu.

Atunci când aceste sângerări  marchează începutul unui travaliu la mai puțin de 37 de săptămâni de gestație, fenomenul poartă denumirea de naștere prematură și trebuie să te adresezi medicului obstetrician cât mai curând.  

Așa cum am menționat mai devreme, există multe cauze ale sângerării în timpul sarcinii. Cu toate acestea, este important să menționăm că există două tipuri extrem de diferite de sângerare. Primul tip se numește “spotting” (pete mici de sânge), este de obicei inofensivă, o sângerare ușoară și apare la începutul sarcinii. Se întâmplă mai ales atunci când embrionul se atașează de mucoasa uterină, iar sângerarea nu este atât de îngrijorătoare. Cu toate acestea, cele mai frecvente cauze ale sângerărilor în al doilea și al treilea semestru sunt dezlipirea placentei, travaliul prematur sau avortul spontan.

Sarcina este o perioadă delicată în viața fiecărei femei și chiar sarcina în sine poate provoca modificări la nivelul colului uterin deja sensibil. În această perioadă, examenele Papanicolau și relațiile sexuale în timpul sarcinii pot provoca sângerări vaginale și bineînțeles, chiar infecții ale tractului urinar… și acestea sunt de asemenea destul de frecvente.

Ce fel de sângerare este normală?

Sângerarea ușoară este normală în timpul sarcinii. Sângerările în primul trimestru apar la 15 până la 25 din 100 de sarcini.

Sfaturi:

  • Spune-i medicului, la urmatoarea consultație programată, dacă ai avut vreo sângerare vaginală ușoară sau ai constatat prezența câtorva picături de sânge, care nu au durat mai mult de o zi;

Asigură-te că îți informezi medicul dacă există sângerări mai abundente decât de obicei sau dacă sunt însoțite de durere, febră sau crampe. De asemenea, asigură-te că verifici culoarea sângelui și că verifici și debitul de sângerare. Dacă devine mai abundentă, este de obicei un indiciu că ceva nu este în regulă și că trebuie să mergi la medic.

Cel mai des întâlnit tratament pentru sângerarea vaginală este un medicament numit progesteron și este posibil să trebuiască să iei progesteron până în a 16-a săptămână de sarcină sau chiar mai mult. După terapia cu progesteron va urma o scanare, dar ți se va recomanda, de asemenea, să te odihnești mult. Asigură-te că nu faci niciun fel de activități intense în această perioadă. 

Dintre lucrurile pe care nu ar trebui să le faci, nu lua niciun medicament care nu este prescris de medic în special în primele 3 luni de sarcină când este perioada de organogeneză și nu utiliza tampoane. 

În timpul sarcinii sau chiar după naștere, unele simptome nu sunt chiar îngrijorătoare, dar altele pot însemna că ceva ar putea fi în mod clar în neregulă. Încearcă să rămâi calmă în aceste momente. Bune sau rele, și acestea vor trece. 

Antrenarea somnului: Metode, trucuri și când să începi?

Uite cum stă treaba. Nou-născuții dorm până la optsprezece ore pe zi. Și asta e minunat. De obicei se trezesc la câteva ore pentru a se alăpta, primesc un scutec nou și apoi se culcă din nou. Dar, pe măsură ce nou-născuții cresc și se transformă în bebeluși drăguți și plinuți, tiparele lor de somn încep să se schimbe. Ei au mai multe intervale în care nu dorm, învață noi abilități și ritmul lor circadian începe să se dezvolte. Bebelușii vor începe să facă diferența între zi și noapte și toate acestea ar putea provoca o ușoară confuzie. Așadar, dacă te confrunți cu trezirile nocturne crescute ale bebelușului, cu multe legănări pentru a adormi și pur și simplu nu poți face față lipsei de somn… Atunci ar trebui să iei în considerare antrenarea bebelușului tău pentru somn. 

Ce este antrenamentul pentru somn?

În cuvinte simple, antrenamentul pentru somn este un proces prin care bebelușul învață să se liniștească și să adoarmă de unul singur. Indiferent dacă este la începutul nopții sau în mijlocul nopții. Poate părea o misiune imposibilă la început, dar, în cele din urmă, este o abilitate pe care toți bebelușii sunt capabili să o învețe. Iar bebelușul tău poate învăța și el asta.

Este recomandat să începi antrenamentul somnului când bebelușul tău are între patru și șase luni. La această anumită vârstă, bebelușii sunt suficient de capabili să se auto-seducă, nu sunt înfășați strâns, iar ciclul lor de somn începe să se maturizeze puțin mai mult. Bebelușii mai mari sunt capabili și ei să fie antrenați pentru somn. Dar dacă nu ești sigură de momentul de început pentru bebeluș, atunci ar trebui să te consulți cu un medic pediatru. Fiecare bebeluș este diferit iar tu îl cunoști cel mai bine. 

Care sunt metodele de antrenament pentru somn?

Există o mulțime de metode excelente de antrenare a somnului pe care le recomandă pediatrii și psihologii pentru copii. Dar aici, în acest articol, le vom menționa pe cele trei cele mai importante. Acestea sunt cele mai des folosite, cele mai puțin supărătoare și se știe că funcționează dacă sunt aplicate corect.

  • Metoda “Fade It Out”

Sau metoda de stingere la culcare. Această metodă particulară este cunoscută ca fiind cea mai blândă și este cea mai ușor de implementat. Cu această metodă, vei continua să îți ajuți bebelușul să doarmă (cu legănatul sau prin alăptare pentru a adormi), dar cu o frecvență din ce în ce mai mică. De exemplu, dacă în mod normal îl legeni până adoarme, poți scurta timpul de legănare în fiecare noapte până când îl legeni doar câteva minute. În timp, bebelușul tău ar trebui să înțeleagă că este timpul să se liniștească singur și să se culce singur. Este nevoie de răbdare, dar este o metodă plină de satisfacții. S-ar putea să existe ceva agitație, plâns sau dificultăți pentru a adormi la început și ar trebui să anticipezi toate acestea. La urma urmei, bebelușul se așteaptă la răspunsul tău când plânge.

Sfat pro: Fii atentă la semnele de somn ale bebelușului (frecarea ochilor, bâiguiala, întoarcerea de la lumină sau de la sunet, agitația) în această perioadă. Odată ce bebelușul pare obosit, culcați-l. Nu astepta mai mult, deoarece bebelușul poate deveni prea obosit și va fi mai greu de liniștit.

  • Metoda “Pick-up și Put-Down”

Aceasta metoda necesită și ajutorul tău, dar în cea mai mare parte nu este nevoie să îl legeni sau să îl hrănești prea mult pentru a adormi. Metoda pick-up și put-down îți permite să ridici copilul, dar cea mai mare parte a antrenamentului se face în timp ce acesta este întins în pătuț. Încearcă să îl mângâi ușor, să îl drăgălești și să apeși ușor pe abdomen pentru a-l liniști. Dacă bebelușul devine din ce în ce mai agitat, ai voie să îl iei în brațe, sigur, dar trebuie să îl lași jos înainte de a începe să adoarmă. Din păcate, această metodă specială nu va funcționa pentru fiecare bebeluș. Unii bebeluși consideră că a fi luați în brațe și puși jos este prea stimulant, iar aceștia devin treptat frustrați și agitați. În loc să se relaxeze.

Sfat pro: Pentru un succes mai mare, asigură-te că nu tragi de timp atunci când îi iei în brațe. Intră, ia-l în brațe, alină-l ca să se liniștească, pune-l înapoi în pătuț, apoi ieși din cameră. S-ar putea să fie greu la început, dar răsplătitor cu timpul și nu trebuie să cedezi în fața plânsului. Vor fi unele, dar trebuie să fii puternică pentru ca metoda să funcționeze.

  • Metoda scaunului

Această metodă specială este blândă, dar este și cea care necesită cea mai multă răbdare din partea ta. Atunci când adormi copilul încearcă să te așezi pe un scaun lângă pătuț. Odată ce bebelușul adoarme, mută scaunul puțin mai departe de pătuț. La fiecare câteva nopți, mută scaunul și mai departe, până când nu mai ești în cameră. Ideea acestei metode este de a avea un părinte prezent în cameră, dar dezavantajul este că părintele trebuie să crească copilul de la distanță. Dacă ești de acord cu asta, atunci această metodă este pentru tine. De asemenea, poate fi deranjant și derutant pentru copil să te vadă acolo, dar nu trebuie să cedezi. De asemenea, vor fi multe plânsete și se va aștepta ca tu să îl iei în brațe, dar repetiția își va face efectul.

Sfat pro: Pune bebelușul în pătuț când este somnoros, dar treaz. Somnoros, dar treaz înseamnă că bebelușul tău este așezat, dar nu adormit.

Acestea sunt metodele blânde pe care le recomandăm, dar există și alte metode mai puțin blânde. Dintre metodele mai puțin blânde, am menționa metoda The Cry It Out, prin care copilul tău va învăța să se calmeze singur plângând până adoarme. Dacă această metodă funcționează pentru tine și copilul tău, nu ezita să o aplici.

Există sfaturi și trucuri bune pentru antrenamentul somnului?

Ei bine, acestea se aplică mai degrabă părinților, decât bebelușilor în cauză, dar da. Există câteva sfaturi și trucuri pe care ar trebui să le știi dacă începi cu călătoria ta de formare a rutinei somnului:

  • Stabilește o rutină de noapte: O rutină este un model previzibil pe care îl urmezi în fiecare seară înainte de culcare. În curând, bebelușul tău va începe să recunoască indiciile și va învăța că se apropie ora de culcare. Aceasta îl va pune pe bebelușul tău într-o stare de relaxare și va face ca ora de culcare să fie puțin mai ușoară.
  • Întârziați răspunsul: Dacă bebelușul începe să se agite sau să plângă, așteaptă câteva minute înainte de a încerca să îl liniștești. Bebelușul va încerca să se liniștească singur mai întâi și poate că nu va fi nevoie să interveniți.
  • Ai răbdare, muultă răbdare! Formarea rutinei de somn este un proces, iar succesul nu se întâmplă peste noapte. Așadar, ai puțină răbdare și multă bunăvoință atunci când pui în practică oricare dintre metodele de formare a somnului.

Vor fi o mulțime de momente în care vei dori să renunți, dar pentru a reuși trebuie să reziști. Trebuie să ai multă încredere în faptul că procesul de formare a rutinei de somn va funcționa și în cele din urmă va funcționa.Mult noroc!

Premergatoarele: Sunt utile sau doar o risipă de bani?

Știai că în Europa, încă din secolul al XV-lea, existau premergătoare? Da! Manuscrisul olandez din acea perioadă, numit “Orele Ecaterinei de Cleves”, îl înfățișează pe pruncul Iisus într-un premergător. Deci, până la urmă, nu sunt un lucru atât de nou.

Cu toate acestea, ceea ce este mai degrabă nou în legătură cu premergătoarele este dezbaterea despre faptul că acestea pot sau nu să ajute cu adevărat bebelușii să meargă. Recunoașteți, cu greu se poate găsi ceva mai adorabil decât un bebeluș energic care se plimbă prin sufragerie într-unul dintre aceste premergătoare. OK, poate că dacă bebelușii mai și gânguresc sau zâmbesc.. e chiar adorabil. Deși, statistic, diferiți bebeluși își dezvoltă abilitățile la vârste diferite, 12 luni este vârsta medie la care bebelușii încep să meargă.

Principala îngrijorare cu privire la premergătoarele moderne este în primul rând legată de siguranța lor sau mai degrabă de lipsa acesteia. Canada a interzis deja vânzarea acestora, în timp ce Academia Americană de Pediatrie (AAP) a cerut, de asemenea, interzicerea premergătoarelor cu roți.

Acest lucru ridică întrebarea…

Ce sunt premergătoarele?

Premergătoarele sunt de obicei jucării circulare cu scaune suspendate și roți în partea de jos. Sunt concepute astfel încât picioarele bebelușului să poată atinge pământul în timp ce este așezat, iar acesta se poate manevra singur cu ajutorul roților.

Dar sunt premergătoarele sigure?

Răspunsul simplu este nu, nu sunt. Chiar dacă de-a lungul anilor au fost implementate noi elemente de siguranță, mii de bebeluși ajung în fiecare an în cabinetele medicilor. Rănile pot varia de la: căderea pe scări și lovirea de mobilă în timp ce se află într-un premergător; în timp ce se află în cărucior, bebelușii se pot roti în aragazurile fierbinți, în caloriferele fierbinți și chiar în piscine.

De asemenea, cercetările au arătat că premergătoarele nu îi învață pe bebeluși să meargă și nici nu îi ajută să meargă mai repede decât ar face-o în lipsa lor. Cercetările arată că bebelușii care folosesc un premergător pot să învețe să meargă mai târziu decât cei care nu îl folosesc.

Bebelușii trebuie să exerseze mersul în patru labe, să se echilibreze în timp ce se țin de ceva ferm și să se ridice în timp ce încearcă să stea în picioare. Nu pot face acest lucru dacă sunt ținuți în aceeași poziție în cărucioarele pentru copii.

Și ce poți face pentru a-ți încuraja copilul să meargă?

Iată câteva sugestii:

  • În timp ce copilul se află în primele luni de viață, poți să faci exerciții pe burtică. O perioadă scurtă când bebelușul tău nu doarme, iar acesta este poziționat pe burtică. Aceasta ajută la dezvoltarea mușchilor de bază, precum și a unor brațe puternice.
  • Poți să îți ajuți bebelușul să meargă ținându-l de mâini. Este destul de greu pentru spatele părintelui, dar foarte satisfăcător pentru bebeluș.
  • Încearcă alternative mai sigure la premergătoare. Înlocuiește premergătorul cu un țarc pentru joacă sau cu un centru de activități fix.

Nu uita, vechea zicală “un bebeluș trebuie să învețe să se târască înainte de a învăța să meargă” nu este în zadar. Nu încerca să sari peste etapele importante și să accelerezi procesul natural cu ajutorul premergătoarelor. Bebelușii învață zilnic noi deprinderi, iar mersul pe jos este una dintre cele mai mari. Este nevoie de timp și necesită multă răbdare, așa că ai răbdare cu copilul el. Vor fi momente în care nu vei reuși să-ți prinzi copilul din urmă și îți vei aminti de aceste momente.

Autodiversificarea Baby Led Weaning (BLW): Beneficii, sfaturi și trucuri pentru bebelușul tău

Pediatrii recomandă ca bebelușii să fie hrăniți exclusiv cu lapte matern (sau lapte praf) până la vârsta de șase luni. După pragul de șase luni, bebelușii sunt lăsați să fie introduși treptat în alimente mai solide. Până în acest moment, ar trebui să poată sta în șezut fără ajutor, să aibă un bun control al capului și interes pentru mâncare, să poată apuca ușor obiecte și, de obicei, să le fi ieșit câțiva dințișori.

Probabil știți deja ce urmează: mama sau tata dând cu lingura mâncare sub formă de piure cu mișcări de avion direct în gurița deschisă a bebelușului. Ei bine, acesta este un mod de a hrăni copilul. Unii i-ar putea spune că este un stil de modă veche, dar cu siguranță este un mod bun de hrănire a bebelușului. A funcționat pentru generații și generații. Cu toate acestea, există un mod destul de nou și unii ar putea spune un mod mai bun de hrănire a bebelușului tău: Baby Led Weaning (Autodiversificare).

Ce este Baby-Led Weaning (BLW)?

Creat pentru prima dată de asistenta medicală britanică Gill Rapley, termenul Baby-led weaning (sau BLW) poate fi găsit și sub denumirea de hrănire condusă de bebeluși. Acesta încurajează și pune accentul pe independența bebelușului și în esența, este o metodă de a introduce alimente solide pentru bebelușul tău. Această metodă particulară sare peste piureurile menționate mai sus și trece direct la alimentele solide. Asta nu înseamnă că bebelușul va începe să ronțăie pizza și burgeri. Nu, nu! Carnea bine gătită, carnea de pasăre și fructele și legumele moi sunt, de obicei, în meniul pentru BLW. Cu toate acestea, trebuie să observăm că, în ciuda faptului că este o opțiune de hrănire excelentă pentru mai mulți bebeluși, nu este o opțiune atât de bună pentru bebelușii care au întârzieri în dezvoltare sau alte probleme neurologice. Așa că fii atentă la acest aspect!

Care sunt beneficiile Baby Led Weaning (BLW)?

Înțărcatul condus de bebeluș prezintă câteva beneficii importante. Cele mai multe dintre ele se aplică bebelușului, dar și părinții își pot asuma în mod liber o parte din merite. Da, înțărcarea condusă de bebeluș este adesea un proces dezordonat și necesită răbdare și devotament din partea casei voastre. Acestea sunt câteva dintre beneficiile BLW:

  • Promovarea independenței este un mare beneficiu al acestei metode. Bebelușii vor învăța să mănânce pe cont propriu și să preia controlul asupra a ceea ce și cât mănâncă. De asemenea, metoda poate ajuta la a evita să ai pe mână un mâncăcios pretențios, deoarece introduce diferite texturi și arome pentru bebelușul tău.
  • Ea încurajează dezvoltarea motricității fine și a abilităților orale. Această abilitate specială vine prin apucarea efectivă a alimentelor și, mai târziu, prin mestecarea alimentelor. Opțiunile alimentare diverse îl vor ajuta pe bebelușul tău să lucreze asupra mișcărilor limbii, a forței maxilarului și a înghițirii și va învăța să apuce alimente de diferite dimensiuni, de asemenea.
  • Bebelușii sunt expuși la diverse tipuri de alimente și texturi. Metoda de înțărcare condusă de bebeluși le permite bebelușilor să exploreze diferite gusturi, arome, culori, texturi și arome din alimente. Medicii sunt de acord că expunerea la diferite tipuri de alimente poate avea beneficii pozitive de lungă durată asupra obiceiurilor alimentare ale copilului tău.

Cum funcționează Baby-led weaning: sfaturi și trucuri

Da, BLW este o metodă excelentă de hrănire pentru copilul tău. Și nu ar trebui să eziți să începi să o incluzi în alimentația copilului tău. Pentru o tranziție mai bună de la alăptarea exclusivă și pentru șanse și mai mari de succes, vă oferim câteva trucuri și sfaturi excelente care vor ajuta procesul de diversificare ghidată de cel mic:

  • Începe BLW cu alimente potrivite pentru bebeluși: buchețele de broccoli (fierte la aburi și moi cu furculița), avocado copt tăiat în felii, paste (bine fierte), carne (gătită încet și mărunțită), banane și omletă (tăiată în fâșii).
  • Asigură-te că alimentele sunt bine gătite și răcite înainte de a le da bebelușului. O regulă bună este că: dacă poți zdrobi mâncarea între degete, este fiartă suficient si numai bună să i-o dai bebelușului.
  • Nu te lăsa intimidată de căscatul copilului. Este o parte inevitabilă a procesului de BLW și nu trebuie confundată cu sufocarea. Fiecare bebeluș are un reflux de căscat și este un mecanism normal de protecție pe care îl are atunci când bebelușii încearcă texturi noi. Și acest lucru va trece.
  • Nu în ultimul rând, evită să folosești sare și sosuri suplimentare și conservanți alimentari în mâncarea bebelușului.

Evident, această metodă de hrănire necesită mai mult timp și răbdare în comparație cu cea clasică. Cu toate acestea, există și o mulțime de beneficii importante ale acesteia, iar pe termen lung ar trebui să dea roade. Poate că ție nu-ți va plăcea atât de mult (pentru că va trebui să faci curățenie după aceea), dar bebelușului tău îi va plăcea.

5 reflexe comune ale nou-născutului: Care sunt acestea?

Dacă ai văzut vreodată copii nou-născuți, atunci probabil că ai observat câteva lucruri destul de interesante la ei: păr pufos pe corpul lor, piele descuamată și chiar acnee de bebeluș. Da, toate acestea sunt comune și destul de normale pentru un nou-născut să prezinte. Trebuie să recunoaștem sunt atât de drăguțe. Fiecare nou-născut le are, iar acestea sunt de fapt indicatoare a cât de bine crește nou-născutul.

Cu alte cuvinte, sunt mici repere privind etapele de dezvoltare pe care nou-născutul le experimentează zilnic și este bine să știi mai multe despre ele.

Dar, înainte de a ne scufunda în diferitele tipuri de reflexe ale nou-născutului, este important să înțelegem ce este un reflex al nou-născutului.

Reflexele nou-născutului: Instinctele primare cu care se naște fiecare bebeluș

Reflexele nou-născuților sunt acțiuni sau mișcări involuntare pe care nou-născuții le au încă de la naștere. Unele reflexe ale nou-născutului sunt spontane și apar ca parte a activității normale a organismului, în timp ce altele apar ca răspuns la stimuli. Pe măsură ce bebelușul se maturizează și dezvoltă noi abilități, majoritatea reflexelor de nou-născut vor dispărea, dar unele reflexe din copilărie durează până la vârsta adultă, cum ar fi, de exemplu, reflexul de a căsca. Cu toate acestea, pentru primele luni de viață ale bebelușului tău, ele vor deveni acțiuni cruciale în dezvoltarea creierului. Iar medicii verifică reflexele pentru a determina dacă sistemul nervos central al bebelușului tău este funcționează normal. Așadar, fără alte discuții…

Care sunt cele mai frecvente 5 reflexe ale nou-născutului?

Uite cum stă treaba. Majoritatea bebelușilor se nasc cu până la șaptezeci și cinci de reflexe. Deși nu le putem enumera pe toate aici, le putem menționa și explica pe cele cinci mari. Acestea sunt cele mai comune, cele mai familiare și cele mai importante de știut.

Reflexul de înrădăcinare sau reflexul profund

Un reflex pe care îl vei observa odată ce îi vei mângâia ușor obrazul bebelușului tău. Bebelușul tău se va întoarce în partea pe care îl mângâi, va deschide gura și va începe imediat să o roadă. Bebelușul tău interpretează această acțiune ca pe o posibilă sursă de hrană (sânul tău sau un biberon cu lapte praf) și va începe mișcările de supt crezând că hrănirea va veni în curând. Acest reflex va dispărea, de obicei, în jurul vârstei de 4 luni, dar este unul dintre cele mai importante pe care le va avea un nou-născut.

Reflexul de supt

De asemenea, un reflex important care este strâns legat de reflexul de înrădăcinare. Este un instinct de supraviețuire de bază la bebeluși și îl ajută pe acesta să se prindă mai bine de sân. Atunci când gura bebelușului tău este atinsă, va începe să facă mișcări de supt. Care, în esență, este reflexul de supt despre care vorbim. Reflexul de supt începe în uter, în jurul celei de-a 14-a săptămâni de sarcină, iar până la vârsta de două luni, bebelușul tău va învăța să îl controleze mai bine. Mai târziu, va deveni un reflex mai voluntar.

Reflexul Moro

Reflexul Moro este adesea numit reflexul de “tresărire” și apare atunci când bebelușul este “speriat” de un zgomot puternic sau de alți stimuli, sau atunci când simte că este în cădere. Așadar, este de fapt un reflex de protecție. Chiar și propriul plâns al bebelușului îl poate provoca. Îl veți observa atunci când bebelușul își aruncă capul pe spate, își întinde brațele și degetele, plânge și apoi își trage brațele înapoi în poziția inițială. De obicei, începe să dispară după vârsta de 12 săptămâni și ar dispărea complet până la vârsta de 6 luni. Nu ar trebui să vă pună în alertă. Poate părea că bebelușul tău are spasme, dar nu este adevărat și nu ar trebui să intri în panică. Este un reflex complet normal pentru ca un nou-născut să-l aibă.

Reflexul tonic al gâtului

Adesea numit “reflexul de scrimă”, deoarece bebelușul pare că se află într-o poziție de scrimă. Este provocat atunci când bebelușul stă întins pe spate. Îl veți observa dacă vedeți că bebelușul are capul întors într-o parte, brațul de pe acea parte se întinde în afară, în timp ce brațul opus se îndoaie în sus la cot. De obicei, va dispărea în jurul vârstei de cinci până la șapte luni. En garde!

Reflexul de prindere

Vei observa acest reflex atunci când îți pui degetul (sau orice alt obiect) în palma micuțului. Bebelușul tău îl va apuca cu toată forța, de unde și originea numelui acestui reflex. De asemenea, vei remarca acest reflex dacă vei apăsa ușor talpa piciorușelor bebelușului tău. Micile degete se vor încolăci strâns. Acest reflex durează, de obicei, până când bebelușul tău împlinește cinci sau șase luni și este pur și simplu adorabil.

Care este reflexul tău preferat la nou-născuți? Pe care l-ai observat primul? Există o mulțime de reflexe interesante care sunt esențiale pentru dezvoltarea bebelușului, dar acestea cinci sunt cu adevărat cele mai importante cinci reflexe din viața fiecărui nou-născut.

5 motive comune pentru care bebelușul se trezește noaptea: Alăptarea, dentiția și multe altele

Trezitul noaptea este o problemă destul de frecventă pentru majoritatea proaspetelor mămici, mai ales în primul an de viață al bebelușului. Privarea de somn nu este plăcută, putem fi cu toții de acord cu asta. Plânsul nocturn este o experiență sfâșietoare pentru fiecare părinte în parte. Dar, hei! Nu ești singură! Aproape fiecare părinte trece prin asta, iar sfatul nostru este să te încarci cu răbdare si să înțelegi mai bine posibilele motive pentru trezirile nocturne ale bebelușului tău. Poate îți vor fi de ajutor. Iată câteva dintre cauzele trezirilor nocturne ale copilului tău.

Le recunoști?

  1. Îi este foame

Da, trezirile nocturne, pentru că bebelușului tău îi este foame, pot dura luni de zile, iar uneori chiar dincolo de primul an. Acest lucru este complet normal și nu trebuie să te alarmezi. Nou-născutul tău are o capacitate stomacală mică și are nevoie de hrăniri frecvente pe timp de noapte pentru a crește și a se dezvolta corespunzător. Uneori de până la 12 ori pe zi, iar acest lucru poate fi destul de greu pentru părinți. Asigură-te că bebelușul tău are parte de hrăniri regulate în timpul zilei, pentru a consuma caloriile zilnice necesare, iar în timp, trezirile nocturne ar trebui să se reducă.

2. Bebelușul are ritmul circadian insuficient dezvoltat

Toți copiii se nasc cu un ritm circadian subdezvoltat. Bebelușul nu poate face distincția între zi și noapte, iar ciclurile de somn sunt schimbate. Cu toate acestea, există o modalitate de a îmbunătăți ritmul circadian al bebelușului tău chiar de la o vârstă fragedă. Majoritatea bebelușilor au nevoie de până la 8 săptămâni pentru a începe să distingă ziua de noapte, iar aceasta este vârsta perfectă pentru a începe antrenarea somnului. 

Unul dintre trucuri ar fi să nu-ți lași copilul să doarmă mai mult de 3 ore în timpul zilei. După 3 ore, este recomandabil să îți trezești bebelușul pentru a fi hrănit. Încearcă să menții camera luminoasă și zgomotoasă, să pornești televizorul sau aspiratorul în timpul zilei.

Pe timp de noapte se procedează invers. Diminuează intensitatea luminilor, oprește orice dispozitiv electronic și orice altă muzică tare. Stabilește o rutină de culcare seara și respect-o. Poate fi liniștitoare, cum ar fi: baie, îmbrăcarea pijamalei, îmbrățișări blânde, cântecele și apoi somnic. Astfel, bebelușul tău poate ști când este noapte și când este timpul să se culce.

3. De asemenea, bebelușii cu gaze se trezesc frecvent

O burtică cu gaze poate provoca mult disconfort și multe lacrimi, mai ales pe timp de noapte. Tocmai când crezi că bebelușul tău este hrănit și schimbat, noaptea încep lacrimile. Ai încercat să-ți faci copilul să râgâie? Acel gaz din burtică trebuie să iasă și dacă bebelușul tău râgâie bine după ce îl hrănești sau dacă îi faci un masaj pe burtică, poate rezolva problema.

4. Dentiția

Acest lucru este de la sine înțeles, dar poate deveni o problemă pentru mulți părinți. Dentiția doare, iar durerea poate perturba somnul bebelușului tău. Asigură-te că folosești remedii pentru dentiție, creme și compresii reci pentru gingiile umflate. În această perioadă, bebelușul tău va deveni mai lipicios și va plânge un pic mai mult, dar tu și copilul tău va trebui să perseverați. Acei dinți albi și perlați vor ieși oricum.

5. Regresii ale somnului datorate perioadelor de creștere (puseu de creștere)

Folosim pluralul aici pentru că există mai multe regresii ale somnului în primul an de viață al bebelușului tău. Bebelușii sunt în continuă dezvoltare și creștere. Doar în primele 4 – 6 luni bebelusul tău își va dubla greutatea de la naștere. Procesul de dezvoltare este, de asemenea, foarte intens în primul an de viață. Iar acest lucru le afectează tiparele de somn. Puseurile de creștere apar în jurul vârstei de 4 luni, 6 luni, 8 luni, 12 luni, 18 luni și 2 ani. Ele durează de obicei între 2 și 6 săptămâni și sunt, de asemenea, normale.

Hei, tu, mamică obosită, dacă te afli în plin efort, nu ezita să ceri ajutorul partenerului tău. Mai ales noaptea. Privarea de somn este grea pentru ambii părinți, dar poate fi deosebit de grea pentru mamă. Este important să știi că toate nopțile nedormite vor trece și că bucuria de a-ți vedea copilul crescând este neprețuită.